La Notizia///////////////////
/////////////////di Tonino Bussu

O=============================O

////////////////////////////

Cungruias sas trasmissiones de ‘Sardigna de oje’ in Radiu Nugoro Centrale

////////////////////////////

Cun sa faveddada in limba sarda de su sindicu de Nugoro Sandro Bianchi, su 13 de maju, ch’amus finidu su programma ‘Sardigna de oje’ ca ch’amus fattu 60 intervistas, de un’ora e cuartu cadauna, chimbe cada chida, dae su lunis a sa chenapura, pro doghi chidas sighias, cominzadas dae su 28 de frearzu, sighinde totu su mese de marthu e aprile e parte manna de maju.
Est istau unu bonu triballu chi at permettiu de cumprender sa Sardigna de oje e sa salude de sa limba sarda ca sos intervistaos an faveddau totus in sardu,.
Certu a su comintzu sas pessones premittian semper chi de certos temas non nde chistionaban in sardu, ma tando, cando comintzaban a allegare, sas paragulas benian de sesi e a bellu a bellu cadaunu at fattu un ifortzu mannu pro s’esprimer in limba sarda, mancari chi b’esseret semper su disizu e sa gana de lu narrer in italianu, ca como sa zente est abituada su prus a faveddare in italianu.
Custas trasmissiones suni puru una dimostratzione chi in sardu si podet faveddare de calesisiat tema, de calesisiat argumentu e si a sa prima s’agatan difficultades, a pustis si rennessin a mezorare sos modos de s’esprimer, si discutit de comente si faveddat, s’arresonat cun piachere, s’ascurtan sas criticas, si currezen sas paragulas, s’imbentan paragulas novas, addattadas finas a sas artes o mestieres novos, de su tempus modernu, de s’era tecnologica, de s’informatica e de sa globalitzatzione.
E duncas benevennias sian sas criticas de chie cheret mezorare sa realidade, de chie proponet de s’esprimer in su chi certos mutin su sardu beru, su sardu sìncheru. Como mancari no est galu gai, ma totus sos intervistaos si suni ifortzaos meda e an tentu su corazu de s’esprimer in limba pro incorazare medas ateros a lu fagher chene sa timoria de irballiare ca, comente narat unu ditzu sardu, a irballiare non cheret imparu, e duncas b’est sa possibilidade de si currezer, de mezorare sa limba.
E pru cussu torro grassias a totus sas pessones chi an atzetau s’intervista, ma puru a ateras pessones chi fin de accordu a si fagher intervistare, ma non tenian tempus in su mamentu, mentres ateras galu non ch’amus fattu in tempus a la intervistare mancari chi esseren disizosas de faveddare sa limba nostra.
Ma in custas intervistas non b’est solu sa limba sarda, ma b’est propriu, comente narat su titulu de sa trasmissione, sa realidade de sa Sardigna oje, est sa Sardigna de oje cun sos disizos, cun sos programmas, cun sas ideas, cun sas attividades, cun sos visos, cun sas peleas, sas tribulias, sas difficultades, ma puru s’idea de poder cambiare cun s’impignu de totus, cun sa bona idea.
In parte in certas intervistas amus trattau puru de sa Sardigna de eris, ca sa Sardigna de oje est fruttu de sa Sardigna de eris, est fiza de sa Sardigna de eris, e amus cunfrontau sa realidade de oje cun sa de eris e amus marcau sas difenessias chi fi suni, sos passos mannos a dainnantis chi si sun fattos, sos cambiamentos epocales chi sun capitaos puru inoghe inube sa realidade no est abberu chi est firma, chi est bloccada, ma est in moimentu, cun difficultade, ma est in moimentu.
E pro cumprender custa realidade amus ascurtau sos pessos, sas esperientzias, s’impignu de medas pessones, dae sos artigianos a sos operaios, a sos pensionaos, a sos pastores, dae sos professionistas a sos dottores, dae sos consulentes de su triballu a sos isportivos, dae sos commerciantes a sas guidas turisticas, a sos imprendidores, a sos giornalistas, dae sos politicos a sos amministradores comunales, sindicos, assessores, dirigentes de partidos, dipendentes pubblicos, iscrittores in sardu e in italianu, istudiosos de limba sarda, poetas, presidentes de istitutos o entes culturales regionales o statale, preides, insegnantes e formadores chi sun punnande a imparare su sardu in iscola.
S’est duncas faveddau de s’economia , de sa politica, de sa sotziedade e de sas tradissiones de sa Sardigna de oje e de comente si podet pintare su tempus benidore pro sos sardos de cras.
Est istau unu bellu triballu, peleosu, ma de grandu interessu e soddisfatzione fattu grassias a s’azudu de sa Regione Sarda, de sa leze 26 pro sa limba e sa cultura sarda.
Isperamus de nde poder fagher ateros triballos goi e de poder intervistare medas de sas pessones chi no amus potiu intervistare custa vorta.
(09-06-2011)