CHIMERAS FUIDAS

Inue naschet sa lughe de s’iscuru
bi so deo, illattada in sas caras
de una luna ruffiana,
deo,
sa mama de su sole inzegadu,
fiza de panas e de toncas vagabundas.

Inue cantat sa oghe de sa mutria
bi so deo, isfozende mariposas de entu,
pro trampare un’aunzu ‘e recreu.

E chirco umbras de lugore
in meriagos de isteddos,
ninnende un’affannu
chi no cheret drommire.

E imbaro ……

Ma su trastu ‘e corruttu *
già che fuliat s’aera,
e cun sa promissa
de unu chertu noale
unu dillu est intonende sa die.

Sos primos rajos de sole
ispassizan sos iscacaglios
de una chimera gia fuida.

Giovanna Maria Lai Dettori (Ozieri)

* est finende sa notte e su chelu si ponet sa este giara.