Minerva ‘estida ses de ilde pannos
in beranu unu mantu de fiores;
in sos tuos passados largos annos
ndas campad'e massajos e pastores!

In sas annadas malas in afannos
in sas bonas che bonos campadores
ma sempre limitados fun sos dannos
pàsculos mannos afitos minores.

Sos ch'in Minerva si sistemaìana
bona parte sos chi bi sun bistados
si podet narrer fortuna tenìana.

Puru ch'in su trabàgliu tribulados
cun totu sas fainas chi faghìana
in bona parte bene sun campados.

___________

S'andamos a su sèculu passadu
b’at calchi trist'ammentu in cussu logu:
un annu iscadenadu si est su fogu
totu Minerva ad'atraessadu;

sa zent'a istudare dend'isfogu
unu pastore est mortu brujadu
e poi sa natura intrad'in giogu
de ilde tot'a nou ad ammuntadu.

Sa natura ch'in terra est reina
sempr'in movimentu sempre in muta
prite s’est fata o l'ana fata gai.

Minerva send'in mesu sa chijina
es bessidu su ilde dae suta
torrendechela a bilde pius che mai.

___________

Un ater'annu oghende cotighina
tres òmines patzientes cun'addajos
dag’an postu sa chea a foghilajos
creian de alanzare calch'isina.

Ma intro e note dae sa raina
bolan sos crastos calados che rajos
e po sos tres poveros cavonajos
sa note est istada sa ruina.

Lis est tocada cussa trista sorte
su babbu cun duos fizos si ch’at giutu
sa disgràscia cussa note funesta;

passende dae su sonnu a sa morte
in d'una note ada post'in lutu
a Biddanoa cun totu Montresta.

____________

Como lassamos a parte sos males
torramos dae nou a sa festa
in s'ijerru chi muat sa tempesta
e i sa sicagna in sos istadiales.

Minerva sa chi fusi ancora resta
ue sos lidos bellos naturales
ses torrada de nou una foresta
tenta contu dae sos forestales.

Suerzos, chercos, pinos e ozastru
paret chi dae nou estida sìasa
coronada dae sa ilde flora.

Se sempre frutuosu unu pilastru
si tantos in passadu nde campìasa
ater'e tantos nde campas ancora.

_________

Pares unu zigante a sentinella
isbarrende a sos bentos sa via
e de sos forestales se s'istella
trabàgliu, ambiente, allegria.

Su numen de una Dea in sa capella
t'ana postu che a Santa Maria
inue regnat custa ‘idda bella
ch'at dadu a totu nois sa nadia.

Minerva unu monte altu e tundu
ma sempre gloriosu unu monte
chie bi campat ti àntad'a proa.

Tue chi duras cantu durat mundu
faghe custa idda chi as de fronte
chi ateretantu duret Biddanoa.