Sa die vintinoe ‘e Sant’Andria
an a colare già sos annos chentu
cando at suladu ‘e sa morte su ‘entu
e ses torradu in domo de Maria
cun sa carena chentza prus feria
chi pro te fut unu mannu trumentu.
Fus omine de legge e de cultura
ch’in totue as jutu cun bravura .

Pro ses annos as tentu vida muda
e comintzadu as cun sa poesia
cun s’azudu ’e sa tua fantasia;
incue puru no as tentu duda
e as iscritu veridade nuda,
ca non fun certu iscritos d’eresia.
Sa reartade chi bidu as in vida
in sos Cantos est bene remunida.

Dae pitzinnu fus in soledade
ca babbu e mamma t’an lassadu solu
e chentza tennere ateru cunsolu,
prima ‘e su tempus creschidu d’edade
agattadu as sa vera identidade
chi t’at dadu sas alas pro su ‘olu.
Solu chi at bividu dolu mannu
cantat siat su gosu che su dannu.

Sa reartade ‘e sa Sardigna intrea
toccadu t’at in manera profunda,
e in caminu as cavalcadu s’unda
no as timidu mancu sa marea,
teninde umanidade chentza frea
pro sos bandidos in atera ispunda
chi cumpresu an s’esser tou umanu
e pro Te sun calados da’ lontanu.

S’iscritu tou est gia in s’istoria
de zornalista, avocadu, poete
e sos sardos si ‘oghian su bonete
enanti a Tie chi fus vera gloria,
e as a bivere sempre in memoria
puru si ses passadu che coete.
No isetemas ateros chent’annos
pro festeggiare omines gai mannos!

Menzione Speciale Concorso per il Centenario dalla morte di Sebastiano Satta Nuoro-Premiazione 20/04/2015