“A sos minadores bibos ei sos mortos
de Guzzurra ei Sos Enattos de Lùvula
pro sos chent’annos de travallu”.

Tue aias criau su sole, o Sennòre,
pro chi crescan fruttos e ispicas.
Ma nois, fattu fattu amus peccau,
e tue as cubau su pane
in su fundu ‘e una notte chene luna,
ube sas lampanas fachent addobiare
s’òmine chin s’òmine:
addobiu de umbras.

Sias Tue sa luche de su caminu
chi los torrat a sos fizos.

Sos òmines chi sunt supra ‘e nois
no ischin’itt’est su focu, sa frana,
su nuscu ‘e sa pruvera,
no ascurtes sos lamentos issoro,
issos non ti connoschene, Sennòre:
pompia sas feminas nostras,
irbodiadas dae s’isettu,
pompia sos ocros nostros
cand’arziamus
in sa caminera ‘e sos bibos:
as’a biere s’assustru ‘e sa luche
e as’aere piedade ‘e nois, Sennòre.

(Mentzione de onore Lùvula ti canto 5 Aprile 2014)