Una die
chena sole, chena luna,
nos amus a imbènnere
in sa struvìna trista e abbandonada,
piena de amores perdidos.
Igue l’amus a bìvere
‘amore nostru,
s’amore nostru pèrdidu.
Tando sighi
chi as a esser bera
comente mai ses bistada
cun megus.
Tue as a currere abbìa de a mie,
deo ap’a currere abbia de a tie,
a bratzos abertos.
E gai, afines,
nos amus a unire
in s’afianzu de sa note
de su nudda!

Premio Villanovatulo - Sezione Poesia d’amore 2012