|
A Manuel nebodeddu meu
Cando in su chelu naschet
s'istella
mai cumparet comente a tie,
de su criadu sa cosa pius bella
chi nos mudat sa domo onzi die.
Suta su mantu de nostra Segnora
fisti cuad' in apit' 'e s'essida
disizu nos imberrias ognora
poi chi a dom' as fat' acudida.
Como ti miro selen' in bratzolu,
cun sa 'uchita de melagranada,
ninnadu dae un'anghel' in bolu,
s'iscanzu torrende a una fada.
Cun sos ojitos mi miras tramposu,
sas laritas istiradas a risu,
cun sos bratzitos mi chinghes donosu
istrinnendemi basos de acisu.
Onzi die imberrias recreu
in custu coro bramos''e minnanna,
chi fidele racumandat a Deu(s)
de ti lassare aberta sa janna,
cun saludu pro chent''e pius annos
umpar' a muzere, nebodes e fizos,
chen' angustias, dolos e afannos,
e ognora averende disizos. |
