Victor Hugo: chant du crépuscule
(Puisque nos heures sont remplies)
Trad.
in sardu
Dadu chi sas oras nostras
sunt prenas
De fastitzos e calamidades ;
Dadu chi, sas cosas chi tue prendes
S’isprendent dae ogni parte ;
Dadu chi, babbos e mamas
nostras
Sunt andados a ue totus amus andare;
Dadu chi, pitzinnos, testas caras
Drommidos si nche sunt primu nostru;
Dadu chi sa terra in ue
t’inchinas
Chi tue infundis de prantu;
At giai totus sas nostras raighinas
E carchi nostru fiore;
Dadu chi, a sa’oghe
de sos chi amamus
Sos chi amus amadu bi ammisciant s’issoro;
Dadu chi, sas illusiones nostras matessi
Sunt prenas de umbras de àteros tempos ;
Dadu chi, in s’ora
chi si bufat s’estasi
Sentimus birare su dolore,
Dadu chi sa vida est che unu vasu
Chi non podimus nen prenare nen imboidare;
Dadu chi, prus avantzamus
Prus in s’umbra gallitzamus;
Dadu chi, s’ìspera faularza
No at prus nudda a nos contare;
Dadu chi, cando su cuadrante
sonat,
Nudda nos pròmmitit pro cras;
Dadu chi, non connoschimus prus niunu
De sos chi andant in su camminu,
Poneche s’ispiritu
tou foras dae custu mundu!
E su sonniu tou in aterue nche inoghe giosso!
Sa perla tua no est in s’unda nostra!
S’andala tua no est suta sos passos nostros!
Cando sa note est isteddada,
Beni a ti ninnare in s’unda de sos mares;
Comente sa morte issa est velada,
Comente sa vida issos sunt rantzigos.
S’umbra e s’abissu
ant unu misteru
Chi mortale non penetrat;
Est Deus chi lis narat a si cagliare
Finas a sa die ue totu at a faeddare!
Ateros ogros de custas
undas sena nùmeru
Ant chircadu dèbadas su fundu ;
Ateros ogros si sunt prenos de umbra
mirende custu chelu pròfundu ;
Tue, pedi a su mundu noturnu
Paghes pro su coro tou desertu !
Pedi ae cust’urna unu butiu!
Pedi ae custu cuncertu unu cantu!
Bola a in subra de sas
àteras fèminas,
Lassa andare sos ogros tuos bellos
Intre su chelu in ue sunt sas ànimas,
e sa terra in ue sunt sas tumbas
|